Având în vedere unele comentarii ce aparţin unor useri de pe diferite site-uri şi forumuri, vreau să explic unele lucruri legate de istoria Stelei. Voi începe întâi cu episodul Carmen Bucureşti şi povestea desfiinţării sale. Pentru început voi prezenta pe scurt istoricul aceste grupări.
Carmen Bucureşti a fost înfiinţată oficial în 1937 de către industriaşul Dumitru Mociorniţă, dar ea este ceva mai veche, avându-şi rădăcinile într-o altă grupare, şi anume "Ion Dorna". În 1937, câştigă Divizia de Onoare, sau Liga de Sud cum mai era numită, iar între 1937-'38 participă în Divizia C, iar de aici promovează în Divizia B, Seria de Est-Grupa de Sud. După promovare îşi schimbă denumirea din "Mociorniţa" în "Mociorniţa-Coltea" şi termină campionatul pe ultimul loc (1938-'39), dar cum între 1939 şi 1946 Divizia C nu se mai ţine, echipa retrogradează în campionatul districtual. În 1939 îşi schimbă pentru ultima oară denumirea, în "Carmen", nume care se pare că la mai purtat şi o altă echipă în Bucureştiul anilor '20. De fapt, tot în perioada interbelică în capitală a mai activat şi o echipă ce purta numele de "Steaua", dar fără a avea mari performanţe şi fără nici o legătură cu "Steaua" de mai târziu.
După război, în 1946-'47, Carmen participă în Divizia A unde, aflată deja sub conducerea lui Ionel Mociorniţă, fiul marelui industriaş, se clasează pe locul 2 în spatele rivalilor de la Industriile-Textile Arad mai pe scurt ITA (UTA). Ştim că rivalitatea sportivă dintre Ionel Mociorniţă şi Francisc von Neumann, patronul arădenilor, era una foarte antrenantă. În această perioadă de după război (1945), echipa URSS-ului, Dinamo Tbilisi aflată în turneu, doreşte să joace nişte meciuri şi în compania câtorva echipe româneşti, printre care şi Carmen. Pentru a scoate în evidenţă supremaţia fotbalului sovietic, Ana Pauker îi sugera patronului "carmenist" să o "lase mai moale" împotriva acestora, dar cum Mociorniţă era un PNL-ist convins şi un anti-comunist declarat, refuză să joace împotriva lor, dar acceptă până la urmă cu condiţia de a nu pierde meciul, lucru ce face ca această partidă să nu se mai dispute până la urmă. Celelalte echipe, CFR (Rapid) Bucureşti şi Juventus Bucureşti acceptă pactul fără probleme şi pierd "fără drept de apel" în faţa sovieticilor. Acuma să nu credeţi că o persoană precum Ana Pauker, supranumită şi "Stalin cu fustă", accepta refuzul şi toate sunt bune şi frumoase, mai ales că Mociorniţă de fiecare dată când avea ocazia îşi exprima anti-comunismul, afirmând că pentru el: ''nu contează campionatul naţional, decât lupta pe care o duc împotriva Ciocanului şi împotriva echipelor ceferiste, declarând "cu una ne răfuim rasial, iar cu celelalte ne răfuim politic". Gândiţi-vă ce poate însemna acest fel de declaraţii într-o ţară în care clocăia de stalinişti proaspăt ajunşi la putere şi dornici de a-şi asigura puterea prin orice mijloace, neacceptând nici o formă de împotrivire.
Deznodământul acestui episod îl aflăm în „Sportul Popular” din 4 ianuarie 1946, din care reiese că echipa Carmen se află "în cercetarea Comisiei sportive a Confederaţiei Generale a Muncii", iar a doua zi se află şi concluziile: Carmen era suspendată "de la orice activitate în viaţa sportivă", iar ca "bonus", "i se interzice, pe timp de un an, de a juca cu grupări străine". Un alt episot legat de această echipă din Tbilisi s-a petrecut câţiva ani mai târziu când marele Titus Ozon aflat într-un turneu în URSS avea să dribleze un jucător advers trecându-i mingea printre picioare. "La întoarcere am fost băgat în şedinţă. Mi s-a spus că mi-am bătut joc de marele popor sovietic, prin acele driblinguri...", spunea Ozon despre acel episod. Asta ca să înţelegeţi ce însemna să faci ceva împotriva sovieticilor sau să le lezezi imaginea, iar Ana Pauker era o persoană care nu prea avea "simţul umorului". Mulţi sfârşind prost chiar şi pentru refuzul avansurilor pe care aceasta le făcea bărbaţilor de care se simţea atrasă, era persoana care nu accepta refuzul, iar cei ce o făceau plăteau scump. În fine, să revenim la Carmen.
Ultima parte a tragicei poveşti se petrece în primul şi singurul sezon de primă ligă al Carmenului (1946-'47), când în meciul din deplasarea de la Ciocanul (fosta Maccabi şi viitoarea Dinamo), carmeniştii o vor umilii pe aceasta atât la propriu, cât şi la figurat, meciul terminându-se cu scorul de 0-6. Angelo Niculescu, pe atunci jucător la FC Carmen, spunea: "Am încins o horă la mijlocul terenului, pasând mingea de la unul la altul. Câţiva jucători de la Ciocanul au vrut să ne fure mingea, ceea ce a stârnit hohote de râs în tribună. Am văzut oameni care s-au prăbuşit jos ţinându-se cu mâinile de burtă. Mai apoi, Bazil Marian a adus publicul în culmea isteriei, după ce s-a aşezat pe minge în cercul de la centrul terenului şi şi-a dus mâna la ochi, făcându-se că îşi caută adversarii. Tot stadionul era în delir.". Acest ultim episod i-a supărat pentru ultima dată pe "dragii" politicienii comunişti, aceştia reusesc ca pe data de 20 august 1947, să o excludă din cadrul Organizaţiei Sportului Popular şi implicit din "Divizia Naţională". O parte din jucători au fost împărţiţi între Steaua, Dinamo, Rapid şi Poli Timişoara, iar restul jucătorilor rămân ca să continue la gruparea "Pielari", înfiinţată chiar de către ei. Această echipă (n.r. Pielari) a mai purtat şi numele de "Flacăra Roşie", activând în campionatul districtual şi Divizia C până în 1986.
Acuma ce mă face pe mine să nu fiu pe aceeaşi lungime de undă cu acei useri de care vorbeam mai devreme, este faptul că scriau ceva de genu că Steaua a preluat echipa Carmen distrugând-o definitiv, şi că din cauza Stelei a fost desfiinţată.
1. Problema cu întreaga echipă preluată de către stelişti e falsă. Doar doi foşti ''carmenisti'' au ajuns la Steaua: Ghe. Popescu I şi Lăzăreanu (după alte surse Păun), şi doar pentru că erau militari. Cei mai buni jucători ai echipei, Bazil Marian şi Valentin Stănescu, ajung la Rapid, iar la Dinamo: Angelo Niculescu.
2. Că Steaua ar fi fost cea din cauza căreia Carmen a fost desfiinţată, această ipoteză nu are nicio dovadă concretă, existând doar nişte supoziţii ale unora. E adevărat că prin introducerea Stelei direct în Divizia A în locul lăsat de carmenisti, clubul militar nu s-a putut bucura la început de o popularitate deosebită. Cu toate că în data de 10 august '47, "militarilor" li se respinge cererea de intrare în Divizia A, ea este acceptată în divizia secundă în locul Spartei Bucureşti (Sportul Studenţesc), care din lipsă de fonduri se desfiinţează în acel an. Acuma mulţi ar sugera că şi pentru asta tot Steaua este vinovată. Trebuie specificat că în acelaşi timp cu Steaua, în aceeaşi divizie a fost admisă şi Victoria Sighişoara în locul celor de la Sticla Târnăveni (înfiinţată în 1936) care s-a desfiinţat şi ea. Iară revin la mintea unora şi mă întreb: asta ar însemna că Victoria a desfiinţat abuziv Sticla Târnăveni pentru că ia luat locul? Clar că nu. Până şi în campionate mai tari se întâmpla asta, ca de exemplu în 1939-'40, unde Athletic Aviation de Madrid (Club Atletico de Madrid / Spania) a fost introdusă direct în La Liga în locul celor de la Real Ovideo, deoarece aceştia din urmă au pierdut mulţi jucători în Războiul Civil.
Deznodământul acestui episod îl aflăm în „Sportul Popular” din 4 ianuarie 1946, din care reiese că echipa Carmen se află "în cercetarea Comisiei sportive a Confederaţiei Generale a Muncii", iar a doua zi se află şi concluziile: Carmen era suspendată "de la orice activitate în viaţa sportivă", iar ca "bonus", "i se interzice, pe timp de un an, de a juca cu grupări străine". Un alt episot legat de această echipă din Tbilisi s-a petrecut câţiva ani mai târziu când marele Titus Ozon aflat într-un turneu în URSS avea să dribleze un jucător advers trecându-i mingea printre picioare. "La întoarcere am fost băgat în şedinţă. Mi s-a spus că mi-am bătut joc de marele popor sovietic, prin acele driblinguri...", spunea Ozon despre acel episod. Asta ca să înţelegeţi ce însemna să faci ceva împotriva sovieticilor sau să le lezezi imaginea, iar Ana Pauker era o persoană care nu prea avea "simţul umorului". Mulţi sfârşind prost chiar şi pentru refuzul avansurilor pe care aceasta le făcea bărbaţilor de care se simţea atrasă, era persoana care nu accepta refuzul, iar cei ce o făceau plăteau scump. În fine, să revenim la Carmen.
Ultima parte a tragicei poveşti se petrece în primul şi singurul sezon de primă ligă al Carmenului (1946-'47), când în meciul din deplasarea de la Ciocanul (fosta Maccabi şi viitoarea Dinamo), carmeniştii o vor umilii pe aceasta atât la propriu, cât şi la figurat, meciul terminându-se cu scorul de 0-6. Angelo Niculescu, pe atunci jucător la FC Carmen, spunea: "Am încins o horă la mijlocul terenului, pasând mingea de la unul la altul. Câţiva jucători de la Ciocanul au vrut să ne fure mingea, ceea ce a stârnit hohote de râs în tribună. Am văzut oameni care s-au prăbuşit jos ţinându-se cu mâinile de burtă. Mai apoi, Bazil Marian a adus publicul în culmea isteriei, după ce s-a aşezat pe minge în cercul de la centrul terenului şi şi-a dus mâna la ochi, făcându-se că îşi caută adversarii. Tot stadionul era în delir.". Acest ultim episod i-a supărat pentru ultima dată pe "dragii" politicienii comunişti, aceştia reusesc ca pe data de 20 august 1947, să o excludă din cadrul Organizaţiei Sportului Popular şi implicit din "Divizia Naţională". O parte din jucători au fost împărţiţi între Steaua, Dinamo, Rapid şi Poli Timişoara, iar restul jucătorilor rămân ca să continue la gruparea "Pielari", înfiinţată chiar de către ei. Această echipă (n.r. Pielari) a mai purtat şi numele de "Flacăra Roşie", activând în campionatul districtual şi Divizia C până în 1986.
Acuma ce mă face pe mine să nu fiu pe aceeaşi lungime de undă cu acei useri de care vorbeam mai devreme, este faptul că scriau ceva de genu că Steaua a preluat echipa Carmen distrugând-o definitiv, şi că din cauza Stelei a fost desfiinţată.
1. Problema cu întreaga echipă preluată de către stelişti e falsă. Doar doi foşti ''carmenisti'' au ajuns la Steaua: Ghe. Popescu I şi Lăzăreanu (după alte surse Păun), şi doar pentru că erau militari. Cei mai buni jucători ai echipei, Bazil Marian şi Valentin Stănescu, ajung la Rapid, iar la Dinamo: Angelo Niculescu.
2. Că Steaua ar fi fost cea din cauza căreia Carmen a fost desfiinţată, această ipoteză nu are nicio dovadă concretă, existând doar nişte supoziţii ale unora. E adevărat că prin introducerea Stelei direct în Divizia A în locul lăsat de carmenisti, clubul militar nu s-a putut bucura la început de o popularitate deosebită. Cu toate că în data de 10 august '47, "militarilor" li se respinge cererea de intrare în Divizia A, ea este acceptată în divizia secundă în locul Spartei Bucureşti (Sportul Studenţesc), care din lipsă de fonduri se desfiinţează în acel an. Acuma mulţi ar sugera că şi pentru asta tot Steaua este vinovată. Trebuie specificat că în acelaşi timp cu Steaua, în aceeaşi divizie a fost admisă şi Victoria Sighişoara în locul celor de la Sticla Târnăveni (înfiinţată în 1936) care s-a desfiinţat şi ea. Iară revin la mintea unora şi mă întreb: asta ar însemna că Victoria a desfiinţat abuziv Sticla Târnăveni pentru că ia luat locul? Clar că nu. Până şi în campionate mai tari se întâmpla asta, ca de exemplu în 1939-'40, unde Athletic Aviation de Madrid (Club Atletico de Madrid / Spania) a fost introdusă direct în La Liga în locul celor de la Real Ovideo, deoarece aceştia din urmă au pierdut mulţi jucători în Războiul Civil.
Deputatul Emilian Anghelu, preşedintele FRF avea să spună în momentul excluderi echipei lui Mociorniţă: „Federaţia Română de Fotbal a decis excluderea grupării Carmen din cadrele sale şi măsura aceasta nu surprinde pe nici un adevărat prieten al sportului, care nu ne-ar putea face decât reproşul că ea trebuia să fie mai devreme. Considerăm măsura luată ca una care duce la lichidarea unui cuib de duşmani ai sportului sub denumirea de grupare sportivă.". Deci ce spuneam, Carmen a fost dată afară din motivele cunoscte: refuzul faţă de Dinamo Tbilisi şi Ana Pauker, declaraţiile anti-comuniste şi pe faţă ale lui Mociorniţă şi episodul din meciul împotriva Ciocanului, iar pentru cei care nu ştiu, această echipă era considerată a evreilor (fosta Maccabi) iar marea majoritate a marilor comunişti români din acele timpuri erau ghici ciupercă ce-i, evrei.
Am mai auzit pe alţii spunând că Steaua a fost înfiinţată chiar de către Ana Pauker, şi că acest lucru ar fi dus la motivaţia ei în cazul excluderii Carmenului, crearea unui loc liber în Divizia A pentru Steaua.:))) Iaraşi complet fals! O prostie fără margini, ca şi chestia aia cu Ceauşescu, membru fondator. În afară de episodul cu georgienii de la Dinamo Tbilisi când i-a cerut expres lui Mociorniţă să piardă, nu cred că ar mai fii fost vreun moment când aceasta să fi fost implicată la vreo echipă anume sau să se fi auzit de ea ca fiind o microbistă. Pur şi simplu ASA (Steaua) avea să joace după cum era şi stabilit cu cei de la FC Craiova în Divizia B, lucru confirmat şi de regretatul Ilie Savu care spunea că, chiar şi atunci după dezafilierea Carmenului ei se pregăteau să joace tot cu echipa olteană şi nu cu Dermata Cluj, cea cu care era programată să joace Carmen. Faptul că a ajuns să joace în prima divizie în locul rămas vacant se poate datora intervenţiei unora dintre generalii Armatei, dar doar atât, neexistând măcar o dovadă clară şi de necontestat că cineva de la ASA (Steaua) ar fi dat dispoziţie să dispară Carmen. Carmen din nefericire cu sau fără Steaua era condamnată să dispară sau în cel mai bun caz să fie preluată de vreun minister sau întreprindere. Ştie careva ce echipă a supravieţuit acelei perioade dacă nu era una muncitorească, ceferistă sau universitară (unele)? Cu toate că exista ceva argumente, legate de motivarea deciziei, anterioare desfiinţării, ura unora faţă de Steaua îi va face mai degrabă să accepte versiunea învinuirii decât să o privească ca pe o speculaţie, şi desfiinţarea Carmenului, ca un lucru firesc (din păcate) în condiţiile acelei vremi.
Mai este un lucru pe care l-am auzit şi iarăşi nu pot fi de acord. Este vorba de acel baraj de menţinere sau promovare (după caz) în Divizia A din 1948, când ASA a continuat în prima ligă în dauna celor de la FC Ploieşti (fosta Tricolorul), care va rejuca meciul cu Poli Timişoara după ce "militarii" au depus o contestaţie privind meciul anterior dintre cele două.
Primul meci, cel contestat, se terminase 2-3 pentru cei din Ploieşti, dar nenorocul lor face că unul dintre fotografi reuseşte să capteze o fază în care la scorul de 2-1 pentru Poli, portarul ploieştean intră cu tot cu minge în poartă, graţie şutului puternic dat de către un jucător al bănăţenilor, şi cu toate astea acesta este un gol pe care arbitrul Mitran nu-l validează. La scorul final de 2-3, FC Ploieşti era cu 1 punct peste Steaua în clasamentul barajului de promovare în Divizia A şi pe ultimul loc ce ducea spre prima ligă. După ce fotografia cu pricina a fost publicată în revista "Stadion", Armata a făcut contestaţie la FRF pentru rejucarea partidei. Rejucarea s-a ţinut pe teren neutru la Craiova şi s-a terminat la egalitate, ceea ce a făcut ca prahovenii la acest scor să termine sub Steaua la baraj. Ok, motivul e puţin ciudat având în vedere fotbalul din zilele noaste, dar pe atunci erau alte vremuri. De exemplu în Cupa României din 1933-'34, s-a rejucat 2 meciuri. Una în şaisprezecimi între campioanele României, UDR Reşiţa şi Juventus Bucureşti, şi chiar finala dintre Ripensia şi Universitatea Cluj, cel din urmă la cererea ardelenilor pe motiv că finala s-a jucat la Timişoara. E ca şi cum anu astă se hotărăşte ca finala cupei să se joace la Ploieşti, Petrolul să ajungă în finală şi să o şi câştige, iar ceilalţi finalişti să ceară rejucarea pe motiv că au jucat pe terenul ploieştenilor. Exemple putem găsi şi în alte campionate, cum ar fi cel din Germania, unde s-a rejucat un meci (1994) dintre Bayern şi Nurnberg, deoarece în meciul iniţial "bavarezii" câştigase cu 2-1 după ce arbitrul le-a validat acestora un gol inexistent, iar cei de la Nurnberg şi-au rezervat dreptul de a contesta rezultatul, ca şi cei de la Steaua. Lista poate continua cu un meci dintre Fenerbahce şi Rizespor (Turcia), care s-a rejucat pe motiv că un jucător a primit 2 cartonaşe galbene, dar nu a primit cum spune regulamentul şi pe cel roşu.
Ar mai fii un lucru pe care unii suporteri adverşi, în special rapidiştii, o scot în evidenţă, şi anume: "Steaua lua jucători cu japca". Ok, e adevărat că de multe ori când Armata vroia un jucător, acela ajungea vrând nevrând prin metoda "încorporarea". Adică acei "soldaţi" îşi efectuau stagiul militar jucând fotbal şi nu făceau "sectoare şi plantoane pân` la eliberare", cum spun versurile unei celebre melodii. Adevărul e că Armata dispunea şi de alte resurse prin care îi ademeneau pe unii jucători, cum ar fi oferirea unui grad militar, inclusiv cu toate beneficiile pe care acest statut i le aducea, şi toate astea jucând fotbal. Trebuie spus că aceste metode nu erau specifice numai Stelei, multe alte echipe făceau la fel, ca de exemplu echipele studenţeşti care scoteau "ingineri" cu diplome MAGNA CUM LAUDE. Dar revenind la acuzele rapidiştilor, ei ştiu, şi spun asta fără să lansez un atac la adresa lor ci doar scot în evidenţă şi alte nereguli în afară de Steaua, că după ce Carmen a fost desfiinţată abuziv în 1947, Bazil Marian şi Valentin Stănescu, unii dintre cei mai buni fotbalişti a acelei grupări şi ai României, au vrut să emigreze în Italia, dar au fost prinşi în timp ce vroiau să plece cu vaporul, iar ca să scape de puşcărie li s-a propus să joace la o echipă muncitorească? Bineînţeles că cea mai muncitorească echipă în acea periodă tulbure era cea a CFR-ului (aka Rapid), asta se ştie! Sau ca un alt mare fotbalist Titus Ozon ajunge la Rapid după intervenţia lui Gheorghe Ghiorghiu-Dej? Unele lucruri murdare se uită, dar se scot în evidenţă ale altora. Deh! Chestie biblică.
Este adevărat că în istoria Stelei se cunosc unele ''blaturi'' pe care aceasta le-a făcut de-a lungul timpului. Cei drept rivalitatea cu Dinamo a creat această situaţie în care lupta pentru titlu s-a dus uneori şi prin culise, şi asta datorită lipsei de încredere în fair-play-ul rivalilor. Şi cu toate acestea, Steaua nu a fost în permanenţă acolo sus, au fost decenii în care câştigarea campionatului era sporadică, iar clasarea în campionat era undeva pe la mijloc sau foarte aproape de retrogradare, odată făcând şi un ''blat'' cu Rapid pentru a se salva. Există şi acel episod de la Oradea când s-a prelungit partida cu FC Bihor minute bune până Steaua a înscris un gol şi a câştigat meciul. Ok, deci Steaua are şi ceva pete negre, dar cine nu le are? ''Blaturile'' nu ea le-a inventat, ele se făceau bine mersi şi în perioada interbelică, şi în perioada comunistă şi mai ales după revoluţie (perioada "Cooperativei"). Alte echipe erau chiar mai profesioniste ca ea în acest domeniu.
Unul dintre persoanele care au contribuit la înfiinţarea Stelei este gen. Dumitru Petrescu, zis şi "Griviţă", despre care se spune că era un comunist, şi asta aşa este. Dar comunişti găsim şi la alte echipe, cum de exemplu erau cei de la Rapid, unde majoritatea celor care au înfiinţat echipa erau comunişti convinşi sau în devenire. Un lucru puţin cunoscut este acela că Petrescu era un ceferist la origine. "Griviţă", citez: <a bătut cu pumnul în masa forurilor sportive, somând ca ASA să joace direct în prima ligă. "Asociaţia Sportivă Centrală a Armatei a luat fiinţă şi a cerut să fie introdusă în Divizia A", anunţa sec "Sportul popular" la 7 august 1947>, acest lucu, copy/paste, îl spun unii forumişti anti-Steaua. Şi cu toate astea, cu toţi pumnii bătuţi în masa de către Petrescu, acele "foruri sportive" au decis ca pe 10 august, ASA să joace în Divizia B în locul celor de la Sportul Studenţesc (Sparta pe atunci), care se desfiinţa din lipsă de fonduri, şi nu în prima Divizie, lucru pe care tot Sportul Popular (actual GSP) îl face cunoscut. Oportunitatea steliştilor de a juca în Divizia A a fost desfiinţarea Carmenului pe data de 19-20 august 1947, din motivele mai sus menţionate, şi abia aici putem crede cu certitudine că e foarte probabil ca "Griviţă" să se fii impus pe la comisii cerând ca ASA (Steaua) şi nu altă echipă să ajungă în A pe locul rămas vacant.
Am mai auzit pe alţii spunând că Steaua a fost înfiinţată chiar de către Ana Pauker, şi că acest lucru ar fi dus la motivaţia ei în cazul excluderii Carmenului, crearea unui loc liber în Divizia A pentru Steaua.:))) Iaraşi complet fals! O prostie fără margini, ca şi chestia aia cu Ceauşescu, membru fondator. În afară de episodul cu georgienii de la Dinamo Tbilisi când i-a cerut expres lui Mociorniţă să piardă, nu cred că ar mai fii fost vreun moment când aceasta să fi fost implicată la vreo echipă anume sau să se fi auzit de ea ca fiind o microbistă. Pur şi simplu ASA (Steaua) avea să joace după cum era şi stabilit cu cei de la FC Craiova în Divizia B, lucru confirmat şi de regretatul Ilie Savu care spunea că, chiar şi atunci după dezafilierea Carmenului ei se pregăteau să joace tot cu echipa olteană şi nu cu Dermata Cluj, cea cu care era programată să joace Carmen. Faptul că a ajuns să joace în prima divizie în locul rămas vacant se poate datora intervenţiei unora dintre generalii Armatei, dar doar atât, neexistând măcar o dovadă clară şi de necontestat că cineva de la ASA (Steaua) ar fi dat dispoziţie să dispară Carmen. Carmen din nefericire cu sau fără Steaua era condamnată să dispară sau în cel mai bun caz să fie preluată de vreun minister sau întreprindere. Ştie careva ce echipă a supravieţuit acelei perioade dacă nu era una muncitorească, ceferistă sau universitară (unele)? Cu toate că exista ceva argumente, legate de motivarea deciziei, anterioare desfiinţării, ura unora faţă de Steaua îi va face mai degrabă să accepte versiunea învinuirii decât să o privească ca pe o speculaţie, şi desfiinţarea Carmenului, ca un lucru firesc (din păcate) în condiţiile acelei vremi.
Mai este un lucru pe care l-am auzit şi iarăşi nu pot fi de acord. Este vorba de acel baraj de menţinere sau promovare (după caz) în Divizia A din 1948, când ASA a continuat în prima ligă în dauna celor de la FC Ploieşti (fosta Tricolorul), care va rejuca meciul cu Poli Timişoara după ce "militarii" au depus o contestaţie privind meciul anterior dintre cele două.
Primul meci, cel contestat, se terminase 2-3 pentru cei din Ploieşti, dar nenorocul lor face că unul dintre fotografi reuseşte să capteze o fază în care la scorul de 2-1 pentru Poli, portarul ploieştean intră cu tot cu minge în poartă, graţie şutului puternic dat de către un jucător al bănăţenilor, şi cu toate astea acesta este un gol pe care arbitrul Mitran nu-l validează. La scorul final de 2-3, FC Ploieşti era cu 1 punct peste Steaua în clasamentul barajului de promovare în Divizia A şi pe ultimul loc ce ducea spre prima ligă. După ce fotografia cu pricina a fost publicată în revista "Stadion", Armata a făcut contestaţie la FRF pentru rejucarea partidei. Rejucarea s-a ţinut pe teren neutru la Craiova şi s-a terminat la egalitate, ceea ce a făcut ca prahovenii la acest scor să termine sub Steaua la baraj. Ok, motivul e puţin ciudat având în vedere fotbalul din zilele noaste, dar pe atunci erau alte vremuri. De exemplu în Cupa României din 1933-'34, s-a rejucat 2 meciuri. Una în şaisprezecimi între campioanele României, UDR Reşiţa şi Juventus Bucureşti, şi chiar finala dintre Ripensia şi Universitatea Cluj, cel din urmă la cererea ardelenilor pe motiv că finala s-a jucat la Timişoara. E ca şi cum anu astă se hotărăşte ca finala cupei să se joace la Ploieşti, Petrolul să ajungă în finală şi să o şi câştige, iar ceilalţi finalişti să ceară rejucarea pe motiv că au jucat pe terenul ploieştenilor. Exemple putem găsi şi în alte campionate, cum ar fi cel din Germania, unde s-a rejucat un meci (1994) dintre Bayern şi Nurnberg, deoarece în meciul iniţial "bavarezii" câştigase cu 2-1 după ce arbitrul le-a validat acestora un gol inexistent, iar cei de la Nurnberg şi-au rezervat dreptul de a contesta rezultatul, ca şi cei de la Steaua. Lista poate continua cu un meci dintre Fenerbahce şi Rizespor (Turcia), care s-a rejucat pe motiv că un jucător a primit 2 cartonaşe galbene, dar nu a primit cum spune regulamentul şi pe cel roşu.
Ar mai fii un lucru pe care unii suporteri adverşi, în special rapidiştii, o scot în evidenţă, şi anume: "Steaua lua jucători cu japca". Ok, e adevărat că de multe ori când Armata vroia un jucător, acela ajungea vrând nevrând prin metoda "încorporarea". Adică acei "soldaţi" îşi efectuau stagiul militar jucând fotbal şi nu făceau "sectoare şi plantoane pân` la eliberare", cum spun versurile unei celebre melodii. Adevărul e că Armata dispunea şi de alte resurse prin care îi ademeneau pe unii jucători, cum ar fi oferirea unui grad militar, inclusiv cu toate beneficiile pe care acest statut i le aducea, şi toate astea jucând fotbal. Trebuie spus că aceste metode nu erau specifice numai Stelei, multe alte echipe făceau la fel, ca de exemplu echipele studenţeşti care scoteau "ingineri" cu diplome MAGNA CUM LAUDE. Dar revenind la acuzele rapidiştilor, ei ştiu, şi spun asta fără să lansez un atac la adresa lor ci doar scot în evidenţă şi alte nereguli în afară de Steaua, că după ce Carmen a fost desfiinţată abuziv în 1947, Bazil Marian şi Valentin Stănescu, unii dintre cei mai buni fotbalişti a acelei grupări şi ai României, au vrut să emigreze în Italia, dar au fost prinşi în timp ce vroiau să plece cu vaporul, iar ca să scape de puşcărie li s-a propus să joace la o echipă muncitorească? Bineînţeles că cea mai muncitorească echipă în acea periodă tulbure era cea a CFR-ului (aka Rapid), asta se ştie! Sau ca un alt mare fotbalist Titus Ozon ajunge la Rapid după intervenţia lui Gheorghe Ghiorghiu-Dej? Unele lucruri murdare se uită, dar se scot în evidenţă ale altora. Deh! Chestie biblică.
Este adevărat că în istoria Stelei se cunosc unele ''blaturi'' pe care aceasta le-a făcut de-a lungul timpului. Cei drept rivalitatea cu Dinamo a creat această situaţie în care lupta pentru titlu s-a dus uneori şi prin culise, şi asta datorită lipsei de încredere în fair-play-ul rivalilor. Şi cu toate acestea, Steaua nu a fost în permanenţă acolo sus, au fost decenii în care câştigarea campionatului era sporadică, iar clasarea în campionat era undeva pe la mijloc sau foarte aproape de retrogradare, odată făcând şi un ''blat'' cu Rapid pentru a se salva. Există şi acel episod de la Oradea când s-a prelungit partida cu FC Bihor minute bune până Steaua a înscris un gol şi a câştigat meciul. Ok, deci Steaua are şi ceva pete negre, dar cine nu le are? ''Blaturile'' nu ea le-a inventat, ele se făceau bine mersi şi în perioada interbelică, şi în perioada comunistă şi mai ales după revoluţie (perioada "Cooperativei"). Alte echipe erau chiar mai profesioniste ca ea în acest domeniu.
Unul dintre persoanele care au contribuit la înfiinţarea Stelei este gen. Dumitru Petrescu, zis şi "Griviţă", despre care se spune că era un comunist, şi asta aşa este. Dar comunişti găsim şi la alte echipe, cum de exemplu erau cei de la Rapid, unde majoritatea celor care au înfiinţat echipa erau comunişti convinşi sau în devenire. Un lucru puţin cunoscut este acela că Petrescu era un ceferist la origine. "Griviţă", citez: <a bătut cu pumnul în masa forurilor sportive, somând ca ASA să joace direct în prima ligă. "Asociaţia Sportivă Centrală a Armatei a luat fiinţă şi a cerut să fie introdusă în Divizia A", anunţa sec "Sportul popular" la 7 august 1947>, acest lucu, copy/paste, îl spun unii forumişti anti-Steaua. Şi cu toate astea, cu toţi pumnii bătuţi în masa de către Petrescu, acele "foruri sportive" au decis ca pe 10 august, ASA să joace în Divizia B în locul celor de la Sportul Studenţesc (Sparta pe atunci), care se desfiinţa din lipsă de fonduri, şi nu în prima Divizie, lucru pe care tot Sportul Popular (actual GSP) îl face cunoscut. Oportunitatea steliştilor de a juca în Divizia A a fost desfiinţarea Carmenului pe data de 19-20 august 1947, din motivele mai sus menţionate, şi abia aici putem crede cu certitudine că e foarte probabil ca "Griviţă" să se fii impus pe la comisii cerând ca ASA (Steaua) şi nu altă echipă să ajungă în A pe locul rămas vacant.